Nu cred că este un secret pentru nimeni faptul că sunt un mare fan al seriei Jocurile foamei și nu cred că este un secret nici că am așteptat cu sufletul la gură această nouă apariție.
„Răsăritul în ziua extragerii”, semnată de Suzanne Collins, ne poartă cu 24 de ani înapoi, înainte ca numele lui Katniss să fie rostit pentru prima oară în Capitoliu. De această dată, povestea îl are în centru pe Haymitch Abernathy – un adolescent din Districtul 12, nevoit să participe în cea de-a 50-a ediție a Jocurilor, una marcată de o regulă specială: dublarea numărului de tributuri.
Haymitch nu este genul de erou care visează la glorie. Tot ce își dorește este o viață liniștită alături de fata de care e îndrăgostit. Dar, când soarta îl alege – sau îl forțează – să devină tribut, totul se schimbă. Alături de trei figuri foarte diferite din districtul său – o prietenă apropiată, un băiat dintr-o familie cu legături în lumea jocurilor de noroc și o fată cu o atitudine de superioritate greu de ignorat – Haymitch este aruncat într-o arenă nemiloasă, unde supraviețuirea este marcată de provocări însemnate.
Deci, mi-a plăcut cartea? Cu siguranță, da!
Suzanne Collins scrie la fel de puternic ca în trilogia originală. De multe ori, când un autor revine asupra unei serii consacrate, rezultatul nu este pe măsura așteptărilor. Aici, însă, nu doar că standardul este menținut, dar este și dus mai departe. Povestea este captivantă, bine construită, și aparițiile unor personaje familiare adaugă un plus de savoare.
Totuși, ce nu mi-a plăcut? Păi, un lucru care m-a cam frustrat a fost lipsa constantă de orice dorință de a câștiga a lui Haymitch. Înțeleg categoric construcția acestui personaj și felul său de a se gândi și la ceilalți, dar mi se pare chiar nerealist ca o persoană, oricât de gentilă ar fi ea, în acea situație, să ia în calcul atât de puțin posibilitatea de a învinge. Și cam aici s-a terminat critica mea :)
O poveste care nu doar completează istoria sângeroasă a Jocurilor Foamei, ci o intensifică prin ochii unui personaj care supraviețuiește în arenă, dar care pierde totul. „Răsăritul în ziua extragerii” nu este doar o revenire în Panem, ci o coborâre în miezul durerii, al curajului și al revoltei care abia începe să ardă.
Totodată, acel epilog...După ce navighezi prin atât de multă durere și nedreptate, este exact ce trebuie.
- Notă: 4.5/5;
- Pagini: 368;
- Editură: Armada (Nemira);
- O poți găsi aici.
){kind=link}