Puține cărți reușesc să atragă atenția atât de tare prin design-ul lor cum a reușit aceasta. Dacă nu știți despre ce vorbesc, înainte să intru în recenzia propriu-zisă, trebuie să vă spun că această carte vine într-o husă care arată ca o casetă video. Și ca să ajungi la carte, trebuie efectiv să scoți "caseta” din cutie. Super inedit.
Bun, despre ce e vorba în „Crima din vara lui ’99”?
Ei bine, romanul urmărește povestea a trei frați care se reîntâlesc în casa copilăriei după moartea mamei. Fiecare vine cu propriul bagaj emoțional: Beth, sora cea mare, a fost mereu aproape de mamă și a rămas cu ea până la final. Nicole, mijlocia, s-a îndepărtat de familie din cauza problemelor cu drogurile, dar are o pasiune sinceră pentru scris. Iar Michael, cel mai mic, este bine așezat profesional, lucrează la o multinațională, dar pare că a rupt complet legătura cu trecutul.
Ce părea inițial o simplă împărțire a moștenirii se transformă într-o adevărată coborâre în trecut, mai ales când găsesc o serie de obiecte păstrate de mama lor, carnete și casete video. Una dintre aceste casete le dezvăluie o scenă complet șocantă, ceva ce niciunul dintre ei nu-și amintește. O noapte uitată, un tată plin de sânge și o siluetă familiară în fundal. Din acel moment, povestea prinde un alt ritm, iar întrebarea devine: sunt pregătiți să afle adevărul sau mai bine lasă totul în urmă?
Este, fără îndoială, o poveste plină de tensiune, cu secrete de familie, traume vechi și legături complicate. Mi-a plăcut mult. Firul narativ este bine construit, iar modul în care sunt prezentate perspectivele celor trei frați mi s-a părut chiar reușit. Fiecare are vocea lui, trecutul lui, durerea lui - și toate se îmbină bine în poveste.
Acum, chiar dacă mi-a plăcut, au fost și câteva lucruri care nu m-au convins pe deplin. Unul dintre ele ar fi numărul mare de expresii „cu tâlc”. Într-un thriller, genul acesta de replici poate să adauge mult - sunt ca niște final touch-uri. Dar aici sunt cam peste tot. Ai senzația că fiecare personaj simte nevoia să spună ceva profund, ca și cum ar vrea să lase o lecție de viață la fiecare pas. Nu pot să zic că m-a deranjat cu adevărat, dar pe alocuri părea puțin cam mult.
Un alt mic minus - de data asta legat de traducere - este folosirea lui „ca” în loc de „decât”. Nu este ceva extrem de grav, dar pentru cine este atent la limbaj, poate părea deranjant (probabil că se va modifica în viitor). În rest, traducerea mi s-a părut clară și naturală, fără fraze forțate sau stângăcii.
Dar, per total, recomand cartea? Clar, da. Este scurtă - puțin peste 300 de pagini - și se citește repede. Povestea te prinde, atmosfera este bine construită, iar acel ambalaj sub formă de casetă este fix cireașa de pe tort :)
- Notă: 4/5;
- Pagini: 320;
- Editură: Bookzone;
- O poți găsi aici.
){kind=link}